Treceți la conținutul principal

Dansand cu luna - Parfumul Dansului

Pădurea era întunecată, dar eu știam drumul, nu trebuia să mi-l arate nimeni. Era inscripționat pe inima mea, bătătorit bine în mintea mea, tatuat de-a dreptul pe pielea mea. Știam că sunt singură, că nu mai este nimeni pe potecă, dar nu mă simțeam singură. Luna era deasupra mea și îmi lumina pașii. Dintotdeauna a fost așa.

Acum vreau să ajung la stânca mea pentru a medita în liniște la ce am de făcut în continuare. Știu că nu va fi ușor, dar trebuie să plec, nu mai pot rămâne aici, sufocată de toți ai mei. Trebuie să-mi găsesc drumul meu, nu cel ales de ei!

Stânca mea e cea din mijlocul pădurii, luna o mângâie ușor cu razele sale și-mi redă liniștea, pacea sufletească, mă ancorează în prezent atunci când mă las purtată de gânduri și vise mult prea departe. Stânca și luna sunt prietenele mele: au fost martorele tăcute multora din nebuniile mele, de la țipat pînă speriam și cucuvelele de prin copaci, pănă la a râde în hohote de se clătina stânca sub mine.

Poate cea mai frumoasă nebunie a avut loc acum 3 seri. Cearta cu ai mei a fost cruntă. Ei vor ca eu să merg la facultate, eu vreau să-mi iau un an sabatic înainte de a începe cu învățatul iară. De parcă aș sta pe banii lor, când eu de la 15 ani mă întrețin singură. Dar vreau să călătoresc, să cunosc oameni și locuri noi, să descopăr lumea înainte de a mă așeza într-un loc anume.

Pașii mei erau apăsați în timp ce mergeam. Deși întuneric, deja știam drumul. Capul aplecat, bombăneam despre părinți și totalitarism. Dacă mă auzea cineva, ar fi crezut că tocmai am scăpat dintr-un lagăr ... și, totuși, nu e așa de rău. Avem noi diferențele noastre de opinie, dar ne iubim. Oricum, eram foarte pornită în acea seară.

Tot ce îmi doream era să ajung la stâncă, să mă așez în vârful ei și să mă las mângâiată de lună. Doream puțină liniște sonoră, dar și sufletească. Numai bine ajung în luminiș și aud un glas. Mi-am zis că nu e conștiința mea: în primul rând, vocea era de bărbat, în al doilea rând, cânta. Sigur nu era conștiința mea care ieșea la iveală acum pentru a mă potoli puțin.

Bun, dar cine este? Acesta este locul meu și nu vreau să îl împart cu cineva. Dau să privesc în jur printre ramuri și nu pot vedea nimic, doar ascult vocea aceea hipnotizatoare și versurile care mă invită și pe mine la dans:
Nothing I can see but you when you dance, dance, dance
A feeling good, good, creeping up on you
So just dance, dance, dance, come on
All those things I shouldn't do
But you dance, dance, dance
And ain't nobody leaving soon, so keep dancing
I can't stop the feeling
So just dance, dance, dance
I can't stop the feeling
So just dance, dance, dance, come on
Ooh, it's something magical
It's in the air, it's in my blood, it's rushing on
I don't need no reason, don't need control
I fly so high, no ceiling, when I'm in my zone




De după stâncă apare un tânăr dansând și cântând de parca viața lui ar depinde de asta. Și e molipsitor. Știu și eu melodia lui Justin Timberlake: imediat mă binedispune. Are ea ceva magic care îți face picioarele să se miște chiar dacă nu vroiai. Molipsitoare, cu siguranță!

Întoarce capul înspre mine și rămâne blocat, nu mai cântă. Încerc să îi zâmbesc frumos ca să nu creadă că sunt vreo nebună, dar cine știe ce grimasă îmi iese pentru că fața lui se întunecă instantaneu.

-Scuze, nu vroiam să te întrerup, dar nu știam că mai este cineva aici. De obicei, sunt singură aici pentru că este liniște și ...

-Ah, nuuuu, îți prezint eu scuze. Probabil ai crezut că este vreun nebun pe aici, dar am dat întâmplător de acest luminiș și m-am simțit atât de bine încât am început să cânt. Gata, plec!

-Nu trebuie să pleci din cauza mea. Poți rămâne. Poți chiar continua să cânți. Ai o voce frumoasă!

-Hmm, mulțumesc. Mai bine nu. Nimeni nu știe că eu cânt. Nu vreau să se afle.

-Nu te sfii de mine! Nu am cui să spun, mai ales că te-am auzit cântând AICI. Acum ar trebui să fiu acasă, în patul meu, dormind. Așadar chiar nu pot spune nimănui fără a intra și eu în bucluc.

Îi fac din ochi și o umbră de zâmbet apare pe fața lui. Ochii îi strălucesc când ridică capul spre lună.

-Și tu fugi de ceva anume? Sau ai venit aici ca să te liniștești?

-Aș putea spune că e vorba de ambele. Poți continua să cânți, eu voi sta puțin, apoi voi pleca.

-Dacă tot nu ai cui zice despre cântatul meu, cred că poți rămâne cât vrei. Nici eu nu am cui să zic despre venitul tău aici.
Je remue le ciel le jour, la nuit
Je danse avec le vent la pluie
Un peu d'amour un brin de miel
Et je danse, danse, danse, danse, danse, danse, danse
Et dans le bruit, je cours et j'ai peur
Est-ce mon tour?
Vient la douleur.
Dans tout Paris, je m'abandonne
Et je m'envole, vole, vole, vole, vole, vole




Vocea lui pe melodia Indilei: moment magic. Îmi intră în suflet și mă mângâie mai mult decât oricare din liniștile încercate în acest loc. Vai, de acum înainte nu va mai fi doar locul meu secret, totul va fi infuzat cu vocea lui, stânca nu va mai fi un loc golaș, îl voi vedea pe el mișcânduse in ritmul melodiilor. Mi-am găsit un prieten, un complice al rebeliunilor mele. Ce sentiment ciudat este acela că nu mai ești singură!

Și, dintr-o dată, trece pe o melodie cu versurile în română. Ciudat, dar deja mă legăn pe ritmul domol al melodiei. O recunosc, versurile ajung în acel cotlon al minții și al inimii care era întunecat și se face lumină:

Spune tot ce vrei îngerilor mei,
Spune ce nu ai, dar îţi doreşti,
O lume-ntreagă aşteaptă să zâmbeşti.
Tot ce ai visat, dar nu s-a-ntâmplat
Dimineaţa vin să împlinesc
Toate visele care-ţi lipsesc.
Când eşti aici, soare pe cer îmi ridici
Şi când râzi, la spate norii mi-i ascunzi,
Reuşeşti să faci minuni cu un gest,
Când zâmbeşti.
Spune tot ce vrei îngerilor mei
Spune ce nu ai, dar îţi doreşti,
O lume-ntreagă aşteaptă să zâmbeşti.
Când eşti aici, soare pe cer îmi ridici
Si când râzi, la spate norii mi-i ascunzi,
Reuşeşti să faci minuni cu un gest,
Când zâmbeşti.




Așadar îi zâmbesc ușor, speriată să nu fugă undeva departe, să nu se destrame ca ultima copertină de fum al unui vis în prag de dimineață. Îmi zâmbește și el, da, complicele meu. Nu mai sunt singură! Fiecare dansează în dreptul său, dar e parcă am dansa împreună. Nu vreau ca acest moment să se termine, dar știu că trebuie să mă îndrept spre casă.

-Sper să ne mai vedem, să te mai aud cântând.

-Poate. Dacă mai vii pe aici. Îmi zâmbește dulce, un zâmbec ca de bebeluș, căruia nu îi poți rezista. Ce întorsătură de situație! Ies din luminiș absolut fericită, în totală contradicție cu starea în care am ajuns aici.

Încă îl aud:

 Zâmbetul meu se pierde complet şi moare
Printre comedii fotografii
Şi virtuale elegii
Prezenţa ta m-ar bucura mai tare



*********************************************************************

Colecția de Lux a casei Juliette Has A Gun vă prezintă al doilea parfum, Moon Dance, lansat în 2014. Moon Dance este misterios, întunecat și totuși o nuanță strălucitoare a două note contratante: tuberoza și lemnul.  Parfumul este inspirat de florile nopții.

Notele principale de tuberoză fascinează, aroma mierii florale contrastează cu nuanțele lemnoase, calde și aproape ca de pământ al florii de patchouli. Această compoziție florală oferă straturi de dulceață, umbre florale cremoase si note pământii uscate. Notele de vârf ăncorporează picuri de bergamotă, urmând tuberoza, trandafirii, violetele si apoi patchouli.  



Aceată poveste parfumată este răspunsul provocării lansate de Clubul Condeilor Parfumate, organizat de Mirela. Tema, parfumul dansului a fost propusă de Silving. Următoarea tema este propusă de Ella: parfumul seducției, pe 23 aprilie.

Comentarii

  1. Citeam, citeam si ma intrebam daca vei spune ca scrii o carte ori participi la o provocare :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu, nu, nu! Nu ma apuc de scris nici o carte, nici o grija :P

      Doar particip la tema luna de la Clubul parfumat. Prima tema am ratat-o, la publicat, desi aveam scris mai bine de jumatate, dar m-am luat cu altele si uitata a fost. Sper ca la urmatoarea sa nu fie la fel. :)

      Ștergere
  2. Ce mine m-am simtit citind si ascultand muzica. Cand am auzit prima data melodia Indilei, cred ca am pus-o de cateva ori la rand. Inspira, asa, un aer de libertate absoluta. Desi poate parea exagerat, dar asa am simtit, pe
    imaginile videoclipului.
    "Reuşeşti să faci minuni cu un gest, Când zâmbeşti". Ce frumoase cuvinte. Mi-ar placea ca oamenii sa zambeasca mai des, ar fi mai multa lumina in oras... :)

    Multumesc de moment. Zile insorite si pline de zambete iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  3. Alexandra, nu mi-am imaginat că vei mai scrie, știind și cât ești de ocupată, dar mai ales așa, pe ultima sută de metri, când tabelul stătea se închidă! ;)
    Cât de dinamic, frumos, plină de mișcare și zâmbete este povestea ta parfumată cu dans, noapte, lună și Juliette has a gun, minunata colecție care a cucerit lumea în ultimii ani, poate și pentru că Romano Ricci are ceva din vocația bunicii sale, nimeni alta decât Nina Ricci! :)
    Printre zâmbete, ” Îmi zâmbește dulce, un zâmbec ca de bebeluș, căruia nu îi poți rezista”...ai ales și melodii frumoase și antrenante, te felicit!
    La dans , că seara e încă tânără și afară-i primăvară.
    Și mai e ceva, parfumul acesta e făcut parcă anume să dansezi când îl porți. Zâmbet și soare îți doresc! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Wow! Si eu ma gandeam ca scrii o carte! Nice story :)

    RăspundețiȘtergere
  5. In pasi de dans - as zice - am citit povestea. :) Imi plac padurile tare mult - si cel mai mult imi plac cele din munti. Povestea mi-a amintit un cantec ce-mi place foarte mult: "Luna", interpretat de Alessandro Safina (ce voce!), care incepe cu "Numai tu imi poti auzi sufletul" - referindu-se la Luna. :)
    Mi-au atins sufletul cuvintele tale - stiu cum e padurea noaptea, sub razele Lunii. :) Se poate auzi... cantecul inimii - ca e trist, ca e vesel, se aude. Si putem dansa cu Luna. :)
    Ziua minunata sa iti fie!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Concurs "În așteptarea Crăciunului" cu Fairy`s Events - ÎNCHEIAT plus CÂȘTIGĂTORII

Puțin câte puțin ne pregătim de Crăciun. Cu liste, cu idei, cu poezii și colinde pentru a-l impresiona pe Moș Crăciun. Ca să nu mai zic că și super/hyper marketurile și site-urile online au început de multișor deja să ne tot convingă să începem cumpărăturile de Crăciun cât mai devreme posibil.
Eu îmi aduc aminte din copilărie că majoritate cumpărăturilor se făceau în decembrie, cât mai aproape de ziua cu pricina, bradul era împodobit pe 24 decembrie, cu colinde de la radio, televizor sau discuri de vinil (chiar, mai există așa ceva?!), mama pregătea mâncarea, tata ajuta la orice era nevoie și apoi noi mergeam la colindat prin cartier, la rude și cunoștințe. Și era foarte frumos!
Acum e frumos din alte motive: redescopăr Crăciunul prin ochii Emiliei și acușica al bebelușului. Și mi se pare la fel de magic ca înainte, doar că din altă poziție: aceea de părinte. De aceea, împreună cu Oana de la Fairy`s Events (și ea mama unei fetițe) ne-am gândit să organizăm un concurs pentru pitici și…

Prin cenușa de visuri de Oana Arion

Mi-am jurat că nu voi mai citi trilogii sau serii care nu sunt publicate în totalitate. Mi-am jurat și nu m-am ținut de cuvânt. Cum să reușești să te ții de cuvânt când în fața ta apare manuscrisul penultimului volum al seriei mult-iubite? Nu poți. Te apuci de citit și încerci să citești destul de repede ca să afli tot și, totuși, destul de încet ca să nu se termine dintr-o dată.
Călătoria mea a început acum vreo 2 ani și ceva, cu lectura primului volum din seria Nemuritor și descopeream atunci un mix de fantasy, romance, umor fin și personaje de care ajungi să te îndrăgostești. Apoi am zis că voi cumpăra următoarele 4 volume și le voi citi când seria va fi publicată integral. Desigur că soarta a avut alt plan: la începutul anului am cumpărat pachetul cu primele 3 volume și in 3 nopți erau gata.




Am crezut că îmi va fi la fel de ușor și cu acest volum 4: mă refer la găsit timp pentru citit, pentru că imediat ce începi să citești și te scufunzi în lumea Victoriei nu prea mai este cale …

I.R.En de Sandra Coroian

Vă mai amintiți de școala primară și lecțiile de Limba si Literatura Romană? Cred că toți ne amintim câte ceva, eu tocmai mi-am reamintit de povestea în poveste sau, cum i se mai zicea, povestea în ramă. E ca și cum ar fi un stat în stat sau o lume conținută într-alta. Așa e și cu romanul I.R.En al Sandrei Coroian.
Romanul a apărut în 2016 la Editura Quantum Publishers, o editura care în curând va împlini un an așadar le urez un mare ”La mulți ani!” încă de pe acum.


Sinopsis:
”Atunci când afli că viața pe care ai trăit-o nu îți aparține, ce ai de gând să faci?
Într-o lume în care oamenii se ghidează după 5 coduri, sunt conduși de 5 Supremi, iar visele sunt interzise, Cehel Ynue, o tânără ce pornește în viață ca fiind un copil prodigy, se zbate să descopere adevărul, încălcând regulile.
Pe parcursul călătoriei sale, Cehel se întâlnește de mai multe ori cu termenul necunoscut I.R.En., care îi obsedează subconștientul și care o împinge spre aflarea adevărului.
O singură lume, fenomene bizar…